Piețelor le ajunge puțin – iar acest „puțin” este destul de esențial. Potrivit WSJ, Trump este pregătit să pună capăt războiului cu Iranul, chiar dacă strâmtoarea Hormuz ar rămâne în mare parte închisă, și să amâne la nesfârșit însăși operațiunea foarte complicată de redeschidere a acesteia. Cu alte cuvinte: armistițiu da, dar principalul gât de sticlă al petrolului rămâne sub presiune – într-o situație în care prin el curge în mod obișnuit în jur de o cincime din petrolul mondial, iar prețurile Brent, după o scurtă calmare, rămân foarte ridicate.
Ca investitoare, suntem din nou în regimul „headline trading”: o singură scurgere de informații despre un posibil sfârșit al războiului, fără confirmări și fără detalii, este suficientă pentru o reacție pozitivă a acțiunilor, deși fundamentul – Hormuz închis, livrări nesigure, rezerve tensionate și riscul unor prețuri energetice mai ridicate pe termen lung – rămâne neschimbat. Acesta este exact tipul de moment în care e bine să ne întrebăm dacă reacționăm la o schimbare reală în realitate sau la o „spinare” politică avantajoasă a poveștii, pe care un titlu de mâine o poate rescrie din nou în câteva ore.
Încă mă aștept la o scădere mare și am lichidități puse deoparte. Sfârșitul războiului ar fi grozav, dar cred că va fi mai complicat.
De ce reacționează acțiunile atât de pozitiv? Nu e Strâmtoarea Hormuz cel mai important motiv pentru care scad acțiunile?